Mi-am amintit astăzi de o temă din timpul liceului de care am fost mulțumită și m-am gândit să o postez repede, înainte de a pleca spre București. Trebuia să scriem o povestire folosind limba veche. :)
Pentr-aceea ca fiece om are un suflet intr-insul, ca fiece lauda
urneste la rautate, ca fiece lacrama curge pentru o durere, samtu ca
traiesc iubire. Sa-mi salte inema giuruita tie in dzacaturi(cantari) de
plansoare, de jele si de fagaduinte osandite pierzaniei.
Esti
svantul ce-mi giudeca samtarea in necurataia amaraciunii de a te fi
iubit. In sminteala giuramintelor pacatoase, ma giudeci si-m giudeci
puterea de a gata ceva mai bun. As dori, scumpa viata, sa-mi lasi
tocmelile in pace, sava consideri ca ai vreun merit pantru stralucoarea
ochilor ce ma urmeaza?
Pre tine cari ai dulceata sufletului,
bunatatea-mbatata de mila, te provoc sa-mi cerci lauda de iubire, sa-mi
hiarba inema in sucul tau, si sa vaz mormanturile vii dupt clar de lege.
Un comentariu:
Buna, te invit la un concurs simplu pe blogul meu in care cu 2 distribuiri, poti castiga unul din cele doua pandantive oferite, pe care il poti grava asa cum iti doresti. Unul este placat cu aur, altul cu rodiu.
Concursul este pe prima pagina a blogului, te astept cu drag. :)
numai daca vrei, scuze de off topic :)
Trimiteți un comentariu