marți, 10 septembrie 2013

Student la propria facultate

Este cunoscut de toată lumea faptul că suntem diferiți prin personalitate, prin aspect și mai ales prin deciziile și alegerile pe care le luăm. O simplă imagine poate fi interpretată în sute de moduri de cei ce o privesc, un text poate fi înțeles diferit în funcție de lector, o melodie poate fi simțită sau nu, plăcută sau nu, auzită sau ascultată. Complexitatea omului ține de un domeniu prea vast pentru a-l discuta acum, însă un exemplu potrivit pentru a evidenția aspectul simplu al omului controversat este proaspătul absolvent de liceu.
După BAC, și chiar înainte, suntem puși în situația îngrozitoare de ,,a ne decide viitorul”, pentru că - nu e așa?- facultatea pe care o alegi îți va dicta viitorul. Speriați, emoționați, presați de părinți, ne apucăm să alegem facultatea vieții: din auzite, sfătuiți de părinți, sau poate pur și simplu sună bine, sau poate ești unul din cazurile fericite în care vrei și poți să urmezi facultatea la care ai visat de mic ( nu a fost și cazul meu, eu mi-am ales facultatea în ultima săptămână de liceu!). În cele din urmă ne trezim în prima zi de facultate. Ca proaspăt studenți, așteptările sunt mari, de la profesori, colegi, viitor, însă ele se diminuează odată cu trecerea anilor. Analizând subiectiv, primul an este cel mai frumos: cunoștințe noi, prietenii noi, distracție într-un oraș nou (sau nu, depinde); al doilea an, toate se intensifică, însă la finalul acestuia, în vara din-nainte de anul trei, anul cu licența, apar dilemele, frustrările, întebările: Ce temă aleg pentru licență? Cu cine fac licența? și cea mai importantă și cea mai grea Ce fac după ce termin facultatea? Trăirile fiecărei persoane sunt cele care conferă individualism, inteligența emoțională, un factor deosebit de important în conturarea unei viitoare cariere solide și a unei vieți împlinite, este cea care face diferența în turma aceea oarbă de indivizi cu diplomă. Cu toate astea, până și cel mai puternic caracter poate fi zdruncinat de o societate în plină decădere morală, care nu îi poate oferi niciun stimulent moral, să nu mai vorbim de cel material.


Niciun comentariu: