vineri, 18 octombrie 2013

Aniversare la Straja

            De jur împrejurul nostru se joacă timpul, se joacă de-a noaptea, de-a luna și de-a stelele. Suntem doar noi doi, făgăduiți unor forme sensibile de iubire pură, îmbrățișați și înfrigurați într-un balcon.
Am acum lângă mine tot ce mi-aș fi putut dori vreodată: în sminteala jurămintelor de iubire cu miros de zăpadă proaspătă, îmi încânți simțurile cu gânduri deșarte despre un viitor furat din basme. Este ziua noastră și, ca în fiecare an, m-ai adus în locul în care pasiunea iubirii dintre noi s-a cristalizat într-o minunată poveste de dragoste. Îmi amintesc cu plăcere acea vacanță la Straja de acum patru ani cu prietenii noștri comuni . Ne cunoșteam de ceva timp, dar parcă niciodată nu am avut ocazia să vorbim. Nici acum nu știu ce anume a făcut ca între noi să se înfiripe ceva - să fi fost, poate, acel peisaj care avea o încărcătură emoțională nemaiîntâlintă, sau poate atmosfera plăcută din Vila Alpin, locul în care eram cazați? 

          După ce ne-am instalat, am ieșit cu toții la o primă inspectare a locului. Lumina orbitoare a soarelui oglindit în zăpada pură a dimineții și frumusețea locului îți tăiau răsuflarea. Simțeam cum la fiecare pas te apropiai din ce în ce mai mult de mine, îmi încântai simțurile cu ochii tăi negri ce mă privireau, ce vedeau dincolo de materie, în suflet. Zâmbeam neîncetat; toate atingerile nevinovate, ,,accidentale”, privirile ce se intersectau uneori, gesturile timide, mă făceau să tremur de emoție.
          Ne-am hotărât să încercăm telescaunul, era foarte aproape, la numai cincizeci de metri de Vila Alpin care, cu cât ne îndepărtam din ce în ce mai mult de ea, cu atât se înălța mai maiestuoasă. Măreția înfățișării ei, grandoarea structurilor tradiționale și conștiința designului interior îmi trezeau un sentiment de siguranță și mândrie: dintr-o mică garsonieră de student din București, eram acum într-un palat al mâncărurilor tradiționale și al confortului. Facilitățile cu care ne-a încântat Vila au făcut din acel weekend la Straja unul memorabil, care merita și trebuia să fie repetat de cel puțin odată pe an, oricare ar fi fost motivul vizitei, pentru că - aviz amatorilor- internet wireless la cota 1400 este un cadou nesperat pentru tinerii din generația Facebook.
         Plimbarea cu telescaunul a fost una ruptă din basmele cu tărâmuri neexplorate. Cuvintele nu sunt îndeajuns pentru a descrie emoția simțită în timp ce ne ridicam, încet, de la sol. Nu te-ai așezat lângă mine, erai în telescaunul din față, dar te întorceai la fiecare douăzeci de secunde pentru a-mi face poze. Îmi zâmbeai, îmi făceai semne și mă strigai pe nume. Îmi amintesc atât de limpede momentul în care am știut că ceva avea să fie între noi: eram toți în barul pensiunii din Straja după aproape patru ore de petrecere, amețiți, fericiți, într-o atmosferă feerică, încât până și gazdele ni s-au alăturat. Tu te-ai apropiat de mine, mi-ai șoptit ușor ceva la ureche, m-ai luat de mână și m-ai dus pe același balcon în care suntem acum. Era frig, așa că m-ai cuprins în brațe, fără să te uiți la mine. Toți în jurul nostru se distrau în continuare, nimeni nu ne deranja. Eram doar noi doi, nimeni și nimic nu ne putea atinge. Muzica se auzea din ce în ce mai încet, în timp ce zgomotul inimii mele se intensifica. Te-ai aplecat asupra mea și m-ai sărutat încet. 
      Există în viață anumite momente pentru care cuvintele nu sunt îndeajuns, încât ai nevoie de altceva, de un context spiritual profund pentru a le putea descrie. Sentimentele omenești sunt cel mai de preț cadou pe care îl puteam primi de la divinitate, sentimentele și minunatele peisaje montane. O mini-vacanță la Straja dintr-o perioadă oarecare, s-a dovedit a fi pentru mine data la care îmi voi serba viitoarele aniversări.

De atunci și până astăzi mi-ai demonstrat că basmele pot fi și ele transfigurate în realitate, mi-ai arătat că atunci când respir, te respir și mă sufoc în amintiri frumoase. Acum, îmbrățișați pe același balcon, m-ai întrebat cum văd eu viitorul. Fără să mă lași să răspund, m-ai sărutat puternic și mi-ai șoptit: ,,Jurământul cel mai de preț este acela de a te fi iubit până la capăt.”

P.S. Update-uri de la prima vacanță: Cazarea la Straja e din ce în ce mai greu de găsit, pentru că e o stațiune populară și e mereu plină, iat telescaunul a fost înlocuit de o telegondolă. Numai lucruri bune :)
Articol scris pentru SuperBlog 2013
Poză preluată de la http://super-blog.eu/proba-6-vacanta-perfecta-la-straja/
         

Niciun comentariu: