miercuri, 16 octombrie 2013

Surprize dulci și cadouri ingenioase

Dacă te duci la magazin, să-mi aduci şi mie ceva dulce.

Asta aud de fiecare dată când ies la cumpărături, chiar dacă eu plec să-mi achiziţionez pantofii aceia negri şi geanta roşie pe care le-am zărit în fugă săptămâna trecută . Dar lui nu-i pasă, vrea ceva dulce. Și ce contează dacă îi crește burta pe zi ce trece, dacă el se poate delecta cu o ciocolată sau o prăjiturică sau chiar ambele....se merită.

Într-o zi înnorată, rece, când niciunul dintre noi nu s-ar fi ridicat din pat, m-am sacrificat și am plecat la magazin după ce ne trebuia pentru un prânz obișnuit. Înainte să ies din casă, aud: să iei si ceva dulce. Îmi dau ochii peste cap și ies. La magazin, în timp ce încă îmi vărsam nervii pe cine-știe-cine, mă apropii de vitrina cu lactate când văd o cutie drăguță, verde, cu o formă neobișnuită și pe care scria foarte ingenios Miez de lapte. Întotdeauna am fost un fan înfocat al brânzei, de vacă, de oaie, de bivoliță, am încercat orice. Dar ce era acest Miez de lapte și mai mult, puteam să îl transform într-un desert potrivit pentru un pofticios? Poate dacă îi mai adaug puțină dulceață de nuci și niște dragoste, reușesc să satisfac dorința de dulce. Iau două cutii și plec.

Ca un copil mic, mă așteaptă la ușă: ce mi-ai luat? Mă uit la el și zâmbesc. E o surpriză, iubitule. Pune masa și eu pregătesc desertul. Desfac încet cutia și pun brânzica pe o farfurie - ce formă apetisantă și ce culoare albă, arăta ca o budincă. Pun dulceața de nuci pe de-asupra, închid ochii, zâmbesc și gust. Era ca și cum mi-am hrănit la propriu imaginația. În fața ochilor mei s-a deschis o lume nouă, o lume de basm care-mi povestea iubire. Îmi trezea amintirile copilăriei, prima iubire, primul sărut nevinovat pe obraz, imaginea unui băiețel de 10 ani și a unei fetițe de 8 ani care stau împreună pe o bancă într-un parc oarecare, împărțind o bucățică de prăjitură. Îi unea o iubire neînțeleasă de ei și dulceața prăjiturii primită de la bunica. Nu știau ce sunt acele sentimente care-i încercau. Ea se simțea ca o prințesă prinsă într-un turn al emoțiilor, obrajii i se roșiseră, mâinile îi tremurau, gândurile erau amestecate. Aștepta ca el să-i vorbească, vroia ca el să-i spună ceva, orice. El nu mai știa nimic. Avea atâtea întrebări, dar parcă limba i se umflase și nu mai putea vorbi:
        Ah, unde e tata atunci când ai nevoie de el? Unde sunt sfaturile acelea proaste? Ce trebuia să-i spun, cum trebuia să mă port? Parcă trebuia să îi spun ceva, că e frumoasă sau că vreau să îmi dea și mie mingea ei de fotbal? Parcă trebuia să-i cer mingea, nu? 
Puritatea gândurilor lor mă fascina. Nu mai știam dacă e o amintire sau dacă e pur și simplu în imaginația mea. Trebuie să fi fost o amintire, altfel, cum de îmi tremurau mâinile de emoție?
Am pus masa, vii? Acea voce, îmi era atât de cunoscută, semăna cu cea a băiatului din amintire. Să aduci și desertul. M-am trezit din transă. Mă așez ușor la masă, încep să mănânc, dar gândul îmi era tot la acei copii îndrăgostiți. Mă făceau să zâmbesc.Băiatul acela timid a crescut acum, drăgălășenia s-a transformat în frumusețe iar cuvintele șoptite la ureche îi vin mult mai ușor. E același sentiment, chiar și după atâta timp, e același sentiment de iubire, de teamă și de emoție nestăpânită, toate la un loc. Am ajuns la desert. Eram nerăbdătoare să îi văd reacția: va avea aceeași senzație ca și mine? își va aminti, poate, aceeași întâmplare? Îl vedeam cum duce lingurița de brânză cu dulceață la gură și eram așa nerăbdătoare, parcă se mișca cu încetinitorul. După ce înghite prima bucățică, se uită la mine zâmbind și spune: Draga mea, sunt fan brânză! să mai faci desert ca acesta, dar data viitoare să folosești dulceață de vișine!

Bine, poate că mai avem de lucrat la partea în care ne ghicim gândurile unul altuia, poate că nu suntem conectați telepatic, dar cu siguranță împărțim aceleași gusturi cu privire la desertul dulce din Miez de lapte asortat cu vreun sirop sau vreo dulceață.
A doua zi dimineața, când soarele refuza să încălzească și frigul încă nu dispăruse, iubitul m-a trezit cu o surpriză: a luat cele două cutii de brănzică, le-a învelit în hărtie colorată, a scris pe ele tot felul de idei, cuvinte romantice, dorințe și le-a transformat în două cutii de bijuterii foarte drăguțe. Mai mult, în una din cutiuțe era și o pereche nouă de cercei. Îmi place să fiu răsfățată, de aceea îmi permit și eu să-l răsfăt cu un desert din Miez de lapte de fiecare dată când este cuminte.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2013.
Poze preluate de la www.delaco.ro

2 comentarii:

Anonim spunea...

foarte dragutz. bafta!

Nicoleta Dragut spunea...

Multumesc!