și îți vedeam buzele cum se mișcă într-un
continuu ,,te iubesc”.
Refuzai să crezi că sclipirea ochilor mei
nu mai oglindește de mult iubirea timidă de septembrie
ce ne învăluia trupurile
simțeam cum fiecare vis al existenței mele
tânjește după tine,
cum fiecare gând se roagă să-i oferi satisfacția
de a mai asculta încă o minciună, măcar o minciună mai voiam
Una așa cum numai tu știi să le spui.
Să mă îmbeți cu povești furate din basme
ce promit un viitor de prințesă îmbrăcată în Prada
și un prinț încătușat.
Mă certai când buzele-mi rămâneau amuțite zile întregi,
când uitam să visez
și când te așteptam îmbrăcată.
Tu n-ai știut, însă, că basmele moderne încep cu mine
și se termină sub o plapumă din fulgi călduroasă în mijlocul verii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu